Câteodată spui ”ce repede trece timpul”, dar când te uiți în urmă îți dai seama că nu e chiar așa. Doo (nutrii) mii nouă spre zece a fost luuung și plin.

După cum cred că se vede, între deciziile din 2019 se numără și cea despre scrisul în limba engleză, aici pe blog. Nevermore. Română, că și-așa sunt plin plinuț de clișee în exprimare.

Noul job

M-am adaptat relativ ușor noului job, deși privind în urmă eforturile și frustrările par mari. La general, sunt mulțumit de ce-am făcut, gândindu-mă că are o structură, iar mie îmi plac lucrurile structurate. Au fost - și sunt - încă probleme, în veșnicul context a lui ”atâta s-a putut”.

Recunosc, mi-a fost mai ușor decât am crezut vis-a-vis de containere, Kuberneți și alte mizerii cu care anul trecut nu-mi doream să mă întâlnesc. Am căpătat experiență repede cu microserviciile, bineînțeles în modul clasic prin care te trezești dis de dimineață ca să-ți citești articolele, să strici codul unuia și altuia.

Aparent niciodată mulțumit de soluțiile adoptate de către alții, mai ales pentru că sunt naive și pline de întrebări puse greșit, mă declar mulțumit că deși majoritatea propunerilor pe care le-am făcut sunt inițial respinse, după o perioadă devin standard adoptat.

Astăzi, mă pricep destul de bine la explicat ce și cum cu GoKit, packete, „separation of concerns” în Go, la care am adăugat opinii proprii despre microservicii - dar care încă nu și-au atins maturitatea în cod, pentru că nu sunt ascultat.

Am fost deranjat de impostori în toate contextele și mă bucur că unii dintre ei, pur și simplu au renunțat de munca la acest client - asta ca să fiu „politically correct”. Bineînțeles că mai există un impostor pe lista mea și că-mi doresc să-și vadă de drum, spre undeva unde poate recomanda liniștit altora să renunțe la principii.

S-au adunat o sumă de observații pe care, din păcate, nu prea am cu cine le povesti. Nu vreau să scriu prea mult la capitolul ăsta : trebuia s-o fac la timp, în timpul și după fiecare eveniment legat de job.

Vacanțe

În Aprilie, m-au trimis la Los Angeles. Nu mi-a plăcut și nici n-ar trebui s-o pun la „vacanțe”, dar e o deplasare.

Am fost în Jurilovca, de mai multe ori. A devenit un mix de love-hate, cel mai probabil din frustrări venite pe o filieră pe care abia o înțeleg: când visul a murit, dar îl ții minte ca un vis frumos și ți-e ciudă că a murit.

În Iunie am fost în Cipru. Nu ne-a plăcut. Să ținem minte să nu mai mergem într-un loc doar pentru că nu vrem să mergem în altul.

Am fost la Mălâncrav. Nu am avut semnal la telefon. Mi-a plăcut.

Am fost la festivalul de jazz la Brașov. Mi-a plăcut.

Decizii

Prin August, când ne întorceam de la Brașov, l-am găsit pe Mișu. Sașa nu a fost foarte fericit. Mișu ne-a „vorbit” muțește și ne-a convins : ne mutăm la Brașov - vindem tot ce avem aici la Galați și plecăm. Nu este o decizie ușoară, iar îndoielile își fac cheful din când în când - în general, câștig în fața lor, la sfârșit. Știu că la fel pățește și Adina. Va fi greu sau va fi ușor, nu mai contează. Ne mutăm!

Rezoluții 2020

Cel mai mult îmi doresc să ne mutăm cu bine la Brașov. Asta implică mult efort și eliminarea multor „piedici”, cum ar fi vânzarea imobilelor, a lucrurilor pe care nu le putem lua cu noi (cum este grădina).

Îmi doresc să fim sănătoși, fiindcă în 2019 am fost destul timp bolnav.

Îmi promit aici să scriu mai des. În limba română. Despre cod, standarde și singurătate. Despre oameni și marafeți. Despre situații și evenimente.

Știu că am fost telegrafic: este un doar altfel de „note to self”.

Bye-bye now, 2019!