Long story short

Ca în anul ce-a trecut nu mi-am dorit niciodată atât de mult compasiune. De unde frate? A fost fiecare pentru el, ca de obicei în neamul ăsta de … nici nu știu ce atribut i se potrivește pe primul loc (aș spune „hate-ri”, „oameni în split„). Fiecare pentru el a fost regula jocului.

Mă uit la rezoluțiile din 2019 și-mi dau seama că n-am făcut mai mult. Foarte probabil e că nici n-o să fac de aici înainte. Oricum, visele mor ultimele, și cred că asta-i tot ce contează.

Dintre toate, am reușit să ne mutăm la Brașov. Am reușit să vindem apartamentul. Am reușit să o mutăm și pe mama II. Să-i vindem și ei apartamentul.

Mama, care nu citește acest blog, încă se încăpățânează că îi e bine acolo. Na, fiecare cu momentul deciziei ce-i aparține : îmi amintesc că eu m-am „străduit” (a se citit „m-am căcat pe mine”) doi ani până să iau o decizie în sensul ăsta. Nu o regret. Nu văd deocamdată neajunsuri, deși s-au întâmplat întâmplări și mi-am luat doza de reproșuri nemeritate.

Despre job

După proiectul precedent, mă așteptam la altceva. Undeva, cândva (căci acum nu-mi amintesc luna Martie și Aprilie), am fost pus să dau interviu de arhitect. Și l-am luat! Și-a fost țacă!

Se poate spune că o perioadă destul de lungă am stat pe bară. De fapt, n-a fost așa! Perioada respectivă a fost presărată cu „probleme de familie”. Că așa-i echilibrul : când plouă mult, nu stochezi apa și când vine seceta, te cerți pe motive de stocare.

Am intrat într-un startup mort, cu un cult al minciunii impregnat în procesul de producție, cu oameni „vechi” care știau exact ce-au făcut. Un… (clipește cursorul la mine gândindu-mă cum să-l numesc), prieten de la muncă (fără ghilimele), a spus că au făcut „validated learning”. Mi se pare ok să-l citez. N-am fost nicio secundă lăsat să fac vreo arhitectură. Clientul e mai deștept decât noi. Fie-i țărâna ușoară proiectului! Mi-a mâncat sănătatea (de care avem nevoie cu toții să fim „productivi”, nu-i așa ?)!

Am făcut ce fac de obicei : am avertizat în scris, am vorbit în continuu ca o moară stricată, am încercat pe cât posibil să nu-mi cheltui timpul pe o mortăciune. Luni de zile cu care n-o să mă mai întâlnesc. Nici eu, nici colegii. Se pare că doar eu sunt în continuare foarte conștient.

Aș intra mai adânc în povestea asta, dar nu cred că e cazul aici, în rezumatul pe care-l fac. Sunt convins că aș intra mai adânc, tocmai pentru că Saga nu s-a terminat. Nu-i ca și cum am scăpat.

Într-o notă de anticipare, la job am avut nevoie de empatie, decât de compasiune. De-aici și continuarea nevoilor mele.

Sunt fericit, în măsura în care „atâta s-a putut”. Deși sunt la vârful momentului, și știu că o să-l „ratez” și că o să mă frustrez!

Despre decizii

Nu au fost foarte multe decizii de luat : suntem într-o perioadă de conservare care derivă dintr-o criză sanitară. Oricum, mă felicit pentru deciziile pe care le-am luat : să mă mut la Brașov, să cumpăr electronice noi în noua locație, să merg foarte mult dacă mi se dă ocazia, chiar dacă mă dor din ce în ce mai mult genunchii (dovadă de ce face programare din corpul creatorului).

Regret că nu am insistat mai mult în a bloca decizii luate în „pripă”. Am avertizat, și-am rămas cu avertizarea. Dacă dau cu parul, nu-i bine. Dacă sunt tolerant, nu-i bine. Să mă sinucid, de la o banală decizie, nu mi se pare un motiv. Așa că voi spune și eu ca restul : „Atât s-a putut!”

Consider că n-am luat nicio decizie pripită, de capul meu. Așa că, am pus în executare ceea am decis ce-am hotărât anul precedent. Punct. Fără scuze, fără emoții!

Despre COVID

Pastila aceasta a fost mult prea amară, cel puțin pentru mine. Lipsește vitamina „vacanță”. Ceea ce s-ar putea numi vacanță, e de fapt o amăgeală teribilă, sunt momentele când am coborât de pe Vârful Postăvarul, când am urcat dealul Lempeș, când am visat după case, când ne-am plimbat pe ici și colo.

Partea cea mai proastă este că am trecut prin boală. Știu că o anumită persoană nu-mi înțelege frustrarea, pe care, bineînțeles nu o pot explica decât în „bullet case”:

• efortul de a ne muta la Brașov, a fost făcut în pandemie. Planul niciodată nu coincide cu realitatea. Fricile sunt ABSOLUT inutile. Drept pentru care, n-am avut nicio frică. Am avut răbdare. Cât am putut!
• la capitolul proceduri, deși excelăm, nu putem impune celorlalți același nivel : există totdeauna cineva (de obicei mai în vârstă ca tine) care știe „mai bine”
• boala este cruntă, și nu-s puține vorbe : durează de trei ori mai mult decât o gripă obișnuită.
• dacă cumva ai luat-o din pricina cuiva pe care-l iubești, iartă! Fii calm, fiindcă dacă mori nervos se naște un taifun în Atlantic, iar locul lor e în Pacific!
• dacă cumva ai luat-o din pricina altcuiva, pe care nu-l iubești, fii calm. Dacă te agiți, mori muuuult mai repede. Asta e!
• am învățat că sunt sunt partea de „flight”, ci sunt partea de „fight”, în spusa aia englezească ”fight or flight”. După 42 de anișori (azi 43), mă văd și eu cu ochii unui tip cu ochelari de citit. Până acum nu m-am citit.
• după ce-ai luat-o, ajută-i, cum poți pe ceilalți : de obicei frica e predominantă, și dacă înlături frica, sunt singur că ai ajutat!

Despre ce-am învățat

Pfuuua! Păi am învățat o grămadă! Pentru că n-a fost altceva de făcut! De la Kubernetes la load ballancers, de la cum or făcut „ucrainezii” rău și foarte rău, la cum să construiesc o echipă într-o corporație.

Astăzi, știu un pic de VueJS, un pic de Python, ceva Dart cu Flutter, mult mai multă arhitectură decât anul trecut. Înțeleg mult mai bine cloud-ul, mai ales din motivele „accidentale” ale proiectului în care am intrat. Deși, sunt înconjurat de… inconștienți. Inconștiența este forma cea mai elegantă a prostie și imposturii!

Am învățat că majoritatea oamenilor se ghidează după principiul „fiecare pentru el”. Grav : noi trebuie (zic TREBUIE) să fim mai ceva ca o colonie de albine (care e faină, dar îi lipsește meritocrația, pentru simplu fapt că nu poți „avansa”)

Am învățat că-mi lipsește - și foarte probabil va deveni „light motiv” în viitor - empatia.

Despre ce regret

FLEXIPINE - un concept nou pentru mine, dar care-mi spune multe despre mine. Sunt invidiat pentru disciplina de care dau dovadă, dar îmi lipsesc părțile sensibile : lasă-te de fumat, de periodicele beri, de deznădejdile care te-apucă. Fii flexibil. Așa-i sta bine unui organism care se adaptează continuu. Altfel, o să mori! Și toți ceilalți, se vor bucura că există o gură mai puțin de hrănit!

Regret că „noua stare” a lucrurilor nu mi-a permis să fiu cel ce vreau să devin.

Regret că nu am putut înțelege la timp urgența anumitor lucruri, deși continui să cred în prostia-mi, că nu era nicio urgență.

Rezoluții 2021

Finally! Îmi este atât de greu să scriu, că ai putea crede că nu sunt afectat de nimic. Îmi fug gândurile încoace și-ncolo, ca unui prizonier (fie și pe cauze de covid), care-și face mii și mii de vise.

Să sintetizez, tot așa, cu bullet-uri:

• să-mi fac prospectul pentru fabrica de bere
• să încercăm să ne găsim o casă a noastră, cu condiția că nu e musai să reușim
• să-mi ajut semenii mai mult decât am făcut-o
• să-mi doresc și să pun în practică, dorința de a ajunge la pensie
• să găsesc metode de finanțare pentru momentul „pensia”

Final de 2020

Aș începe cu tradiționalul : „Fuck You!”.

Un an irosit!

De căcat și „minciunit”. Să asiști la o sumă de minciuni cum a fost anul ăsta, n-am pomenit.

Cea mai mare minciună este despre „work from home”. Probabil, să arzi găzuțul de la birou părea atractiv. Când ai rămas singur-singurel, te-a găsit productivitate. Pentru că nu te mai puteai complace în prostia vecinului de birou. Pentru că a fi corupt presupune și dorința asta extraordinară de a dovedi adevărului unui alt proverb românesc (fiindcă tot am început cu unul) ;„Hai la muncă să muncim, dă doamne să nu găsim!”

Da! Work from home is the fucking answer. Chiar dacă unii dintre noi - încă - își doresc, să plătească compania o parte din curentul electric…

2021

M-a întrebat cineva dacă cred că o să apară inteligența artificială. I-am răspuns că nu. Azi am văzut câte ceva despre „Generative Pre-trained Transformer 3”. S-ar putea să mă înșel : nu e prima dată.

La fel cum cred cu tărie că mai este mult până departe : așa civilizație ai, așa este ‘Generative Pre-trained Transformer 3’ trăinuit. Să înceapă burtiere de televiziune fără particula „iată”. Să ne prescurtăm limba până în momentul în care AI-ul funcționează „ezact” ca noi!

Toate cele bune și-un an(us) (paranteza e pentru pupători în cur) mai bun!